Palazzo Farnese di Caprarola
Un’ora da Roma, sulla strada per Viterbo, ci fermeremo oggi a Caprarola. La città ci delizia con la sua semplicità e bellezza.
A sud si possono vedere le montagne Cimini e ad est il lago di Vico, una riserva naturale.
La storia ci ricorda il lontano passato, la civiltà etrusca.
La prova dell’esistenza di questa civiltà di grande valore archeologico può essere ammirata visitando il Parco archeologico di Vulci (città etrusca), la Necropoli di Banditaccia o il Museo Archeologico Nazionale della Toscana.
Caprarola, la località che conosceremo oggi, ha anche origini etrusche ma i primi dati relativi a questo insediamento compaiono nell’XI secolo.
Nel Medioevo fu ripetutamente la “mela della discordia” per le nobili famiglie della zona (Orsini 1275, Prefetti di Vico, Conti di Anguillara.
Dal 1435 passò sotto la giurisdizione papale.
Sfidato di nuovo da altre famiglie nobili, Caprarola iniziò a svilupparsi solo nel XVI secolo quando il cardinale Alessandro Farnese divenne Papa Paolo III.
In questa piccola località furono gettate le basi di un’importante residenza, una chiara testimonianza del potere e della ricchezza della famiglia Farnese, il Palazzo Farnese.
L’architettura di questa residenza in stile rinascimentale è opera dell’architetto Iacopo Barozzi da Vignola.
Inizialmente, fu costruita una fortezza pentagonale secondo l’idea dell’architetto Antonio da Sangallo.
Vignola conserva il perimetro esterno e la forma pentagonale, la fortezza si trasforma in una splendida residenza nobiliare.
L’armonia della costruzione, il cortile circolare, i giardini e le fontane ci deliziano con la loro originalità e bellezza.
L’interno, spazio infinito, è stato messo a disposizione dei più famosi pittori dell’epoca ed è diviso in estate e inverno.
Puoi visitare i magazzini, le cucine, le stanze dei servitori e le ampie sale al piano superiore con molte scene rinascimentali, e anche la scala interna è impressionante.
Personalmente, la parte più bella che penso sia la “Stanza del Mappomondo” dove le mappe sono disegnate usando i dati geografici di quegli anni.
Le scuderie di vitale importanza a quel tempo, oggi sono diventate una scuola superiore per studenti della zona e al piano superiore sono organizzate varie feste.
Una passeggiata sulle rive del Lago di Vico, le bellezze naturali della zona, l’ospitalità della gente del posto e, ultimo ma non meno importante, il Palazzo Farnese trasforma la giornata in una festa per chiunque decida di fare “pochi passi” nel Lazio.
Dana Mihu Ciuhoreanu
Caprarola Palatul Farnese
La o oră de Roma, în drum spre Viterbo, ne vom opri astăzi la Caprarola.
Localitatea ne încântă prin simplicitate și frumusețe. La sud se întrevăd Munții Cimini iar la est Lacul de Vico, rezervație naturală.
Istoria ne poartă cu gândul în trecutul îndepărtat, la civilizația etrusca.
Mărturii ale existenței acestei civilizații de mare valoare arheologică pot fi admirate vizitând Parcul Arheologic Vulci(oraș etrusc), Necropoli Banditaccia sau Muzeul Arheologic Național al Tuscaniei.
Caprarola, localitatea pe care o vom cunoaște astăzi, are și ea rădăcini etrusche însă primele date referitoare la această așezare apar în sec.XI. În Evul Mediu a fost în repetate rânduri „mărul discordiei” pentru familiile nobile din zona (Orsini 1275, Prefecții de Vico, Contii de Anguillara.
Din 1435 întră sub Jurisdicție Papală. Contestată din nou de către alte familii nobile, Caprarola începe să se dezvolte doar în sec. XVI când cardinalul Alessandro Farnese devine Papa Paolo III.
În această mică localitate s-au pus bazele unei importante rezidențe, mărturie clară a puterii și bogăției familiei Farnese, Palatul Farnese.
Arhitectură acestei reședințe în stil manierist renascentist este opera arhitectului Iacopo Barozzi da Vignola.
Inițial a fost construită o fortăreața în formă pentagonală după ideea arhitectului Antonio da Sangallo. Vignola păstrează perimetrul extern și formă pentagonală, fortăreața este transformată într-o splendidă reședința nobiliară.
Armonia construcției, curtea circulară grădinile și fântânile ne încânta prin originalitate și frumusețe.
Interiorul, spațiu infinit, a fos pus la dispoziția celor mai renumiți pictori ai vremii și este împărțit în zona de vara și zona de iarnă.
Pot fi vizitate magaziile, bucătăriile, camerele pentru servitori iar la etaj camere spațioase cu numeroase scene renascentiste. Impresionantă este și scară internă.
Personal partea cea mai frumoasă cred că este „Stanza del Mappomondo” unde hărțile sunt desenate folosind datele geografice din acei ani.
Grajdurile de importanța vitală în acea epoca, astăzi au devenit un liceu pentru elevii din zona iar la etaj sunt organizate diferite festivități.
